Muzica imi rasuna in timpane... doar eu si ea in inchisoarea asta cu partu pereti. In cateva zile urma sa implinesc 15 ani. Exact, au trecut deja 14 ani de atunci... de cand explotrez mizeria asta numita "umanitate". Candva aveam si eu o inima, era mica si impietrita, intradevar, dar macar aveam. Cuvintele "iubire", "prieteni", "familie" si "sentimente" imi sunt necunoscute. Inca de la varsta de 11 ani am renuntat la lumea mea plina cu acadele si am deschis ochii. Inca regret... regret ca a trebuit sa vad adevarata fata a lumii. Atunci mi-am dat seama ca daca vreau sa supravietuiesc trebuie sa fac niste schimbari. De la copila inocenta si vesela... am ajuns asta... fiinta fara sentimente, suflet sau caldura. Frica... bucuria... tristetea... sunt niste lucruri care te impiedica sa ramai sus.