heyo, tocmai mi-am găsit povestea georgia rose (prostie din faza lansării best song ever) pe facebook şi am ajuns aici. site-ul ăsta e mai trist ca oricând. şi rece, exact cum spusese cineva într-un mesaj asemănător de compătimire a situaţiei acestui site. mă sufocă nostalgia când îmi amintesc de verile alea când tot ce făceam e să stau pe watt; să scriu, să găsesc idei, să vorbesc cu lumea. şi era minunat. asta sună penibil dar nu-mi pasă, chiar îmi e dor de vechea comunitate şi de ceea ce obişnuia să fie pe aici. încă mai sunt atâţia oameni talentaţi aici dar site-ul e mort. ar fi şi mai penibil să încep să povestesc ce am mai făcut fiindcă nici măcar mie nu îmi pasă, neputând fi în stare nici să explic ce am mai făcut. am scris, yo. that's for a fact.
ăsta e ultimul mesaj evăr pe care îl mai las aici, ca un post mortem ciudat. nu mai revin, nu mai scriu nimic pe aici. btw nu voi şterge nimic.
patru afurisiţi de ani pe site-ul ăsta chiar au fost ceva. nu ştiu cât m-au ajutat literar sau literal, dar ăia trei de început au fost minunaţi. am scris mult şi am experimentat mult, am citit atâţia oameni talentaţi, am CUNOSCUT atâţia oameni talentaţi şi mi-am făcut verile mai frumoase şi mai portocalii prin site-ul ăsta.
dacă ştiam de când sunt mică faptul că scrisul e ceea ce vreau să fac ca meserie, acum ştiu sigur că e ceea ce trebuie să fac dacă nu vreau să devin un adult trist şi frustrat cu o diplomă care atestă doar că mi-am irosit viaţa.
so poate ne mai citim la un viitor eventual foarte viitor roman publicat.
take care şi cu asta basta.
adios.
(dramatic.)
